Dictionarul explicativ al limbii romane defineste peisajul ca 1.parte din natură care formează un ansamblu artistic și este prinsă dintr-o singură privire; priveliște; aspect propriu unui teritoriu oarecare, rezultând din combinarea factorilor naturali cu factorii creați de om. 2. gen de pictură sau de grafică având ca obiect reprezentarea cu precădere a priveliștilor din natură; (concr.) tablou, fotografie care reprezintă un peisaj (1) – Din fr. paysage, it. paessagio.
Din punct de vedere artistic, peisajul este acea fotografie in care se prezintă un colţ de natură care constituie un tot estetic (Spiru Constantinescu).
Fotografiind locurile care ti-au placut, care te-au impresionat in mod deosebit iti permite sa le poti revedea si admira si alteori. Chiar mai mult, le poti impartasi si altora determinandu-i sa le vada si sa le admire, la randul lor.
De la munte la mare, de la deal la Delta Dunarii, natura este foarte darnica in .ro. Cele mai diferite si frumoase peisaje sunt la indemana celor care vor sa le imortalizeze in fotografii aproape la tot pasul, dar nu este de ajuns doar sa vrei. Mai trebuie sa stii si sa poti.
La prima vedere fotografia de peisaj pare un gen de fotografie simplu si la indemana tuturor, dar peisajul trebuie simtit si totodata destul de mult gandit.
Astazi ca sa fi artist fotograf (autointitulat) este suficient sa faci poze de promotie. Probabil si de aceasta fotografia de peisaj pare oarecum subapreciata si minimalizata in ceea ce priveste posibilitatea realizarii ei.
Fotografia de peisaj nu inseamna doar „uite ce munteeee – click-click-click”. Alegerea diafragmei, fixarea corecta a timpului de expunere şi compunerea cadrului sunt factori determinanti ce conduc fie la realizarea unei fotografii fie a unei poze de vacanta.
Fiecare peisaj din natura are o semnificatie, un „ce”, care determina o anumita stare sufleteasca aceluia care il fotografiaza. Modul de transmitere a acestei semnificatii depinde in mare masura de experienta si priceperea celui care se afla in spatele aparatului de fotografiat.
Peisajul, pentru a avea impact asupra privitorului, nu trebuie sa reprezinte numai natura asa cum este ea in realitate, ci trebuie sa fie rezultatul unei compozitii. Peisajul nu trebuie sa se adreseze numai ochiului, ci si sensibilitatii privitorului.
Imortalizarea unui colt de natura, reproducerea lui asa cum se prezinta in realitate, nu poate duce la realizarea unui peisaj artistic. Doar studiind si aplicand cele mai reusite compozitii in stransa legatura cu cele mai bune conditii tehnice se pot obtine rezultate deosebite.
Intotdeauna facem o selectie intre ceea ce ne intereseaza si ceea ce nu prezinta interes pentru noi. In plus impresiile vizuale sunt completate de experienta personala si impreuna genereaza un complex de senzatii care se traduce prin emotia in fata celor vazute. Nu vedem niciodata lucrurile asa cum sunt in realitate. Nu avem cum. Mereu alteram realitatea in raport cu reprezentarile produse in creier sub influenta sensibilitatii personale, a obisnuintei, a cunostintelor si a altor factori aleatori. De exemplu intotdeauna descrierea vizuala a martorilor unui accident rutier, va diferi de la o persoana la alta in ceea ce priveste detaliile.
Ideea este ca noi facem totdeauna selectie intre esential si neesential (din punctul nostru de vedere), in timp ce aparatul de fotografiat reda in mod mecanic si cu aceeasi intensitate tot ce se afla in campul de vedere al obiectivului.
Reproducerea naturii cu ajutorul aparatului de fotografiat, oricat de „profi” ar fi acesta, nu va da nastere unei opere de arta. De aceea cunostintele de estetica fotografica si deprinderea de a vedea fotografic corelate cu personalitatea si sensibilitatea fotografului trebuie sa reprezinte filtrul prin care trece peisajul din natura spre peisajul fotografiat.
Personalitatea fotografului se manifesta pe parcursul crearii si realizarii fotografiei de la alegerea subiectului si incadrarea acestuia, la studiul posibilitatilor de a-i traduce caracteristicile de lumini, umbre si culoare si terminand cu compunerea cadrului astfel incat sa ii sublinieze cat mai expresiv frumusetea si unicitatea.
Avand in vedere ca de personalitatea si sensibilitatea noastra s-a ocupat mama natura si le-a bulversat asa zisul living in .ro, am sa incerc sa ma limitez la celelalte aspecte care conteaza in realizarea unei fotografii de peisaj.
In primul rand trebuie tinut cont de distanţe si spatialitate; de alegerea punctului de statie, de alegerea formatului fotografiei finale, de redarea culorilor, luminilor si umbrelor; de alegerea subiectului principal, de compunerea imaginii, de dinamica interioara a cadrului.
Incadrarea trebuie sa reprezinte prima operatie cu care incepe fotografierea si consta in alegerea, din intregul peisaj din natura, doar a unei anumite portiuni. De preferat aceea in care se regaseste subiectul pe care dorim a-l fotografia. Scopul incadrarii este totodata si acela de a elimina tot ceea ce este neesential sau ceea ce ar putea distrage atentia de la subiectul principal.
Alegerea perspectivei reprezinta a doua operatie importanta pentru ca in functie de punctul de statie se stabileste distanta si unghiul de fotografiere.
Prin deplasare laterala fata de subiect, se urmaresc efectele asupra compozitiei date de schimbarea perspectivei si se va alege acel punct (sau puncte) care ofera compozitia cea mai placuta.
In afara de schimbarea perspectivei prin deplasarea in plan orizontal se pot incerca si schimbari in inaltime a unghiului de fotografiere prin inclinarea aparatului in plan vertical. Astfel se modifica asa-numitul punct de vedere normal (de la nivelul ochilor).
Odata cu modificarea perspectivei geometrice (modificarea punctului de statie si folosirea unor obiective cu distante focale diferite) se poate modifica si marimea spatiului in fotografie; asa numita perspectiva aparenta.
Impulsul de a clickai din punctul de statie care la prima vedere pare ideal trebuie inlocuit cu „recunoasterea” subiectului si a ceea ce il inconjoara. Verificarea repetata a efectelor perspectivei geometrice asupra subiectului conduc la alegerea unui punct de statie care ofera o mai buna punere in valoare a peisajului.
A treia operatiune o constituie alegerea formatului viitoarei fotografii. Formatul fotografiei este determinat de predominanta liniilor din cadru. Nu am sa intru in detalii privind raportul laturilor, ci doar la alegerea incadrarii lanscape sau portrait. Deasemenea nu vreau sa intru in detalii referitoare la liniile de forta*. Dar totusi trebuie sa specific faptul ca atunci cand liniile orizontale sunt cele care predomina si se alege formatul landscape efectul generat este acela de liniste. Iar predominanta liniilor verticale produce impresia de forta atunci cand se alege incadrarea portrait.
Echilibrul compozitiei este dat si de distributia armonioasa a culorilor, dar fotograful nu trebuie a se lasa impresionat de culori in detrimentul celortalte elemete compozitionale.
In fotografie, in general, un rol important il are lumina. In fotografia de peisaj alegerea perioadei optime din zi, dar si a conditiilor atmosferice optime este esentiala. Intotdeauna lumina creeaza umbre, iar umbrele creeaza relief.
Umbrele imprima greutate fotografiei, dau plasticitate, adancime si spatiu, iar uneori pot fi chiar subiectul in fotografia de peisaj.
Vedem spatiul in trei dimensiuni, in schimb fotografia reprezintă redarea plana a spatiului in doar doua dimensiuni. De aceea fotograful are nevoie de gasirea mijloacelor necesare pentru a limita acest neajuns.
Impresia de spatiu poate fi sugerata cu ajutorul perspectivei. Indicat a se tine cont ca obiecte de aceasi marime par cu atat mai mici cu cat sunt mai departe de obiectiv, iar liniile paralele par a se intalni intr-un punct indepartat (asa numitul punct de fuga).
Deasemenea folosind perspectiva aeriana se poate sugera ideea de spatiu datorita particulelor de apa si praf din atmosfera care deviind razele de lumina modifica modul de prezentare a peisajului indepartat. Contrastele de lumina si umbrele se reduc si totul pare invaluit intr-o ceata estompata.
O a treia modalitate de redare a profunzimii intr-o fotografie o reprezinta punerea accentului de claritate pe o anumita zona a cadrului. Diafragmand pe subiect si lasand fondul neclar se obtine impresia de spatiu.
De regula un peisaj bun are un prim-plan, un plan de mijloc si un plan indepartat (plan de fond). Din pacate, tot de regula, fotograful preocupat de subiectul imagini are tendinta de a neglija fundalul.
Am sa incerc sa evidentiez cateva principii care stau la baza compozitiei fotografice adaptate fotografiei de peisaj. Nu voi afirma ca reprezinta reteta succesului (pentru ca personalitatea si ingeniozitatea fiecaruia isi vor pune amprenta asupra cadrului final), dar sunt un bun punct de plecare.
Compozitia poate sugera liniste si echilibru, imobilitate sau agitatie, tristete sau veselie, ordine sau haos. Prin folosirea elementelor vizuale (format, conducerea liniilor, repartitia maselor, a luminii, umbrelor si culorilor, ritm si contrast).
Compozitia in fotografia de peisaj este compozitie pasiva deoarece fotograful nu poate modifica partile componente ale subiectului ca in portret sau natura statica. Dar fotograful nu are doar rolul de a alege punctul de statie si iluminarea favorabila. Modificand unghiul de fotografiere, pozitia aparatului şi utilizand obiective diferite poate influenta aspectul general al ansamblului oferit de subiect.
O fotografie trebuie sa aiba un singur subiect; subiect care reprezinta expresia clara, simpla si concreta a unei idei. Subiectul unei fotografii are un element principal si unul sau mai multe elemente secundare care au doar rolul de a pune in valoare elementul principal sau de a ajuta la intelegerea acestuia.
Unu sau trei copaci, bine plasati intr-o fotografie, sunt mult mai sugestivi decat o padure intreaga.
A fotografia peisaje bune inseamna a stii cand si ce sa astepti pentru ca fotografia de peisaj presupune talent si priceperea de a prinde clipa.
* - mai multe detalii referitoare la dinamica interioara pe care o genereaza liniile de forta si suprafetele ce compun un cadru as putea adauga intr-un articol viitor.
Pentru ca a venit vara si romanu’ pleaca in concediu / vacanta / "sejur de trei zile", pentru ca mai nou nu mai pleaca fara aparat foto (includ aici si Nokia, LG, etc.), dar si pentru ca presimt un overflow de snapshot-uri pe forumurile de critica foto sau pe facebook, iar retina mea imbatraneste si nu stiu cat mai poate face fata oripilarilor fotografice...
1. Inainte de a pleca in calatorie fotografiaza cat mai multi oameni. Daca esti o fire mai timida, pentru inceput, roaga prietenii sau rudele sa iti fie modele. Invata cum sa ii determini „sa stea la poza” asa cum vrei tu. Ghideaza-le miscarile. Pe timpul vacantei fotografiaza-i pe cei cu care calatoresti in pozitii naturale, nu doar zgaindu-se la camera sau sprijinind turnul din Pisa. Nu evita sa fotografiezi persoanele interesante intalnite, fie localnici sau turisti. Un zambet care spune „Pot sa...!?” are succes de cele mai multe ori.
2. Pentru fotografii clare ale subiectilor aflati in miscare sau fotografii facute din vehicule aflate in miscare foloseste timpi scurti de expunere sau modul sport. Astfel vei evita neclaritatea imaginii generata de miscarea subiectului fata de tine. Un timp de expunere de 1/250 sau mai scurt este recomandat in majoritatea cazurilor. Daca modul manual este limba straina pentru tine, foloseste prioritatea de timp de expunere (Shutter Priority). Deasemenea timpi de expunere scurti sunt recomandati si pentru obiectivele tele sau tele-zoom pentru a elimina „tremuratul” imaginii. Un trepied este necesar pentru a obtine imagini clare cu obiective cu F de peste 200mm.
3. Atentie la ceea ce ai in fundal atunci cand declansezi. Este incredibil cat de multi oameni nu iau in considerare ceea ce se afla in spatele subiectului si ajung acasa cu imagini gen prietena toata un zambet si in fundal doi catei ce se miros in cur. Incearca unghiuri de abordare diferite. Urca-te pe o banca si indreapta aparatul un pic in jos sau dimpotriva, apleaca-te si fotografiaza de jos in sus a.i. sa eviti a incadra anumite lucruri din fundal.
4. Lumina este elementul esential intr-o fotografie. Evita lumina de la amiaza ce genereaza umbre puternice si nu plasa subiectul jumatate in lumina si jumatate in umbra.
5. Fa mai multe fotografii subiectilor (oameni sau locuri). Este necesar sa faci cateva cadre unei persoane pana ce aceasta se va relaxeaza in fata aparatului. Incearca unghiuri diferite pentru a obtine cea mai creativa abordare; cea mai buna compozitie. Incearca distante focale diferite.
6. Nu uita sa faci si cateva cadre de ansamblu pentru a surprinde mediul inconjurator. De cele mai multe ori se uita a se surprinde atmosfera locului. Fa fotografii de la inaltime, indeparteaza-te de subiect sau foloseste un unghi mare de cuprindere. Incearca sa faci macar trei cadre care apoi sa le compui ca o panorama. Pe cat posibil foloseste un trepied si indreapta camera spre stanga, centru si apoi dreapta avand grija ca cca. 1/3 din cadrul anterior sa se regaseasca si in cadrul urmator.
7. Nu te teme sa fotografiezi chiar daca vremea nu tine cu tine. Un cer gri, ceata sau norii grei pot adauga un plus fotografiilor. Deasemenea absenta umbrelor puternice reprezinta un avantaj atat in fotografia peisajului, dar mai ales a persoanelor. Un flash fill merge de minune la portrete in zilele innorate ca si la apus/rasarit.
8. Indeparteaza-te de stilul YOLA*. Fotografiile de vacanta ar trebui sa exprime mai mult decat „Am fost aici...”. Ar trebui sa arate frumusetea, unicitatea, parfumul locurilor si oamenilor şi, deasemenea, ar trebui sa arate ca te-ai simtit bine.
9. Da dovada de rabdare. De foarte mare rabdare mai ales cand fotografiezi persoane. Asteapta cu aparatul pregatit ca un copil sa rada sau un vanzator ambulant sa aiba o expresie sau un gest interesant. Asteapta si anticipeaza momentul oportun.
10. Compune imaginea cu aparatul la ochi. Este uimitor cat de multa lume vede un subiect interesant si repede pune camera la ochi si declanseaza fara a privi incadrarea si compozitia pe LCD sau in vizor.
* - YOLA – io la munte, io la mare, io la tzara...
. Help Portrait 2009 a fost un eşec total in ceea ce mă priveşte. Să zicem că zăpada a fost vinovatul principal. Şi vreau să ii mulţumesc lui Radu pentru că el chiar s-a zbătut să facem ceva.
. Help Portrait 2010 cu lecţia invăţată… Oraş nou, oameni noi, idei noi… Noi, trei fotografi şi jumătate incărcaţi ca pomul de crăciun cu genţi, rucsaci, fundaluri, suporţi de fundaluri, stative, trepiede, monopiede, D-uri cu cifre in faţă şi-n coadă, bliţuri, AllienBeen-uri, acumulatori (de parcă voiam să alimentăm bradul de la Rockefeller Center), pe o ploaie mocănească am realizat că socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din... căminul de bătrâni.
. In final... un pic de lumină pe chipurile oamenilor care nu credeau că ei chiar au primit fotografiile; un pic de lumină şi in sufletele noastre...
. Parcă mă simt mai uşor... Hmmm! Nu ştiu cum să descriu mai bine senzaţia.
When Jack London had his portrait made by the noted San Francisco photographer Arnold Genthe, London began the encounter with effusive praise for the photographic art of his friend and fellow bohemian, Genthe. "you must have a wonderful camera...It must be the best camera in the world...You must show me your camera." Genthe then used his standard studio camera to make what has since become a classic picture of Jack London. When the sitting was finished, Genthe could not contain himself: "I have read your books, Jack, and I think they are important works of art. You must have a wonderful typewriter." . Anonymous
. Povestea cu prelucratul sau nu a imaginilor capturate pe senzor este o poveste oarecum interesantă. De multe ori am auzit: „eu nu prelucrez in Photoshop” sau „dacă nu se inventa prelucrarea pe calculator ce făceai?”. Aţi auzit şi voi, nu?!?. Dar nu vreau să analizez motivele pentru care unii utilizatori de aparate de fotografiat digitale nu agrează prelucrarea a ceea ce a rezultat din apăsarea declanşatorului. Nu acesta este scopul acestui articol. Vreau să vă povestesc despre altceva. Vreau să vă povestesc despre fotografia pe film. Şi aici nu mă refer la stilurile LOMO, YOLA sau VOICU, ci la fotografie prelucrată manual intr-un atelier foto*. Şi ca să simplific lucrurile mă voi referi doar la fotografia alb-negru.. Vreau să vă povestesc despre „chinurile” prin care trece imaginea imprimată pe materialul fotosensibil negativ. Chinuri pe care le indura cu stoicism de la scoaterea din aparat şi până ce fotografia era inrămată şi pusă la loc de cinste pe perete in „camera bună”. . Dar mai intâi să inţelegem noţiunea de material fotosensibil.. Materialul fotosensibil indispensabil pentru realizarea unei fotografii argentice se compune din două părţi distincte: suportul transparent şi stratul de gelatină impregnat cu săruri de argint sensibile la lumină, denumit emulsie. Pentru a reproduce subiectul cât mai fidel in alb-negru, inclusiv semitonurile, la aceste săruri se adaugă diferiţi pigmenţi. . Primul dintre chinuri se numeşte proces negativ şi inglobează totalitatea operaţiilor ulterioare inregistrării pe materialul fotosensibil a unei imagini, care au ca scop obţinerea unui negativ. Etapele procesului negativ sunt, de regulă, developarea, clătirea, fixarea, spălarea, clătirea in acid acetic diluat şi uscarea. . Developarea este operaţia prin care, folosind o substanţă de developare (numită revelator) apare imaginea fotografică pe emulsiile negative. Developarea produce o reducere a sărurilor de argint proporţională cu intensitatea luminoasă la care a fost supusă suprafaţa sensibilă. Developarea se face intr-o baie de developare. Compoziţia băii de developare, precum şi durata developării influenţează direct densitatea şi contrastul negativului şi implicit contrastul şi tonalitatea imaginii pozitive. Este dificil de precizat o durată optimă de developare deoarece aceasta depinde de contrastul dorit. Durata de developare se determină in funcţie de contrastul care convine cel mai bine scopului urmărit, genului de lucrare sau/şi hârtiei fotografice pe care se va copia. Hmm... deja sună a prelucrare, nu? . Urmează baia de intrerupere in care se introduc emulsiile fotosensibile, pentru circa 30-60s după scoaterea din revelator. Baia de intrerupere opreşte aproape instantaneu acţiunea revelatorului. Fără a fi absolut obligatorie, baia de intrerupere este necesară şi recomandabilă deoarece evită apariţia petelor datorate inegalităţilor de developare. . Urmează fixarea. Fixarea este operaţia prin care halogenura de argint impresionată de lumină este redusă in argint metalic prin procesul developării. Insă in stratul de emulsie mai rămâne o cantitate mare de halogenură de argint neredusă (75-80%), care trebuie indepărtată in mod obligatoriu, deoarece in caz contrar, se va reduce treptat sub acţiunea luminii in argint metalic, degradând iremediabil imaginea fotografică iniţială. . Următorul pas este uscarea negativului. Pentru a obţine o granulaţie mai mare a negativului se poate trata materialul, după spălare, intr-o baie de alcool denaturat. Şi iar sună a prelucrare.... . In cazul in care negativul a fost subexpus sau subdevelopat, prin folosirea unei băi de innălbire se poate creşte densitatea şi contrastul imaginii cu până la 40%. Deasemenea se poate mări şi granulaţia in funcţie de substanţele chimice folosite in baia de innălbire. Prelucrare? . Tot prin folosirea anumitor substanţe chimice in baia de innălbire se pot imbunătăţii doar detaliile in zonele intunecate sau se poate reduce contrastul. Prelucrare? . In cazul in care sensibilitatea negativului este mai mică decât timpul necesar inregistrării unor imagini corect expuse se vor obţine negative subexpuse; caz in care inainte de developare materialul fotosensibil se va introduce intr-o baie de intensificare, apoi se spală şi se developează normal. Câştigul de sensibilitate poate fi de două ori sau mai mult, in funcţie de emulsia folosită. Prelucrare?. Prelucrările gen solarizarea, pseudosolarizarea sau basorelieful... au apărut cu mult inaintea Photoshop-ului. Photoshop-ul nu a inventat coada la cireaşă, ci doar a digitalizat-o.. Odată ce negativul a fost... prelucrat se poate trece la procesul pozitiv. Acesta este stadiul de prelucrare fotografică ce are drept scop obţinerea de pe un negativ a unei copii pozitive.. Spre deosebire de printarea imaginilor digitale la diferite dimensiuni, in cazul copiilor pozitive de pe negativ ii sunt necesari timpi diferiţi de expunere in funcţie de dimensiunea dorită. Cu cât mărirea este mai apreciabilă, cu atât timpul necesar de expunere este mai lung. Prelucrare?. Pentru redresarea liniilor de fugă se poate inclina rama in care este prinsă hârtia fotosensibilă la aparatul de mărit. Dar prin inclinarea ramei de copiat, o extremitate a hârtiei sensibile va primi o iluminare mai puternică. Pentru corectarea inegalităţii de iluminare se maschează o anumită durată de timp partea hârtiei aflată mai aproape de obiectiv. Prelucrare?. Pentru a obţine o fotografie high-key este necesară o expunere mai lungă decât in mod normal, apoi se va developa intr-un revelator foarte diluat şi in a cărui compoziţie să nu intre substanţe ce accentuează contrastul sau care pot facilita apariţia voalului. Prelucrare?. Pentru a obţine o fotografie low-key se va alege un negativ cât mai contrast care va fi copiat pe hârtie cu gradaţie contrastă, efectuându-se o expunere bogată. Deasemenea se va folosi un revelator energic. Prelucrare? . Pentru a obţine fotografii cu un aspect catifelat, dar totuţi viguros se folosea hârtia carbon.. Pentru fotografii lucioase se folosea folie de celofan lipită peste acestea. Dacă se dorea virarea spre sepia se folosea celofan colorat. Prelucrare? . Dar să nu uităm de retuşuri (tot prelucrări). Retuşul negativ presupune corectarea prin intervenţie mecanică pe imaginile negative a petelor luminoase, zgârieturilor şi a altor defecte similare. Retuşul negativ se realizează prin haşurare cu vârful unui creion (un fel de healing brush). Pentru ca grafitul să adere la stratul de emulsie se aplică pe suprafaţa acesteia matolein. In cazul unui retuş nereuşit, lacul matolein impreună cu grafitul se poate şterge cu ajutorul terebentinei (un fel de undo, nu?). Pentru suprafeţe mai intinse se foloseşte neococcina. . Pentru scoaterea punctelor negre (pete pe senzor?) se foloseşte bisturiul, lama de bărbierit sau cuţite speciale sau pentru pretenţioşi (fanii CS5 de azi) creioane abrazive (eraser?). . In funcţie de revelatorul folosit anumite tipuri de hârtie fotografică permit obţinerea de tonuri mergând de la negru cald la brun, sepia sau purpuriu. . Pe vremuri orice retuşor care se respecta avea in trusa sa un instrument asemănător unui vaporizator perfecţionat, numit aerograf. Aerograful era folosit pentru imprăştierea unui strat fin de substanţă indispensabilă atât pentru retuşul negativ cât şi pentru cel pozitiv. Cu ajutorul aerografului se puteau realiza trucaje şi alte operaţiuni imposibil de realizat altfel; datorită lui era suprimată dificila şi migăloasa operaţie de disimulare a fundalurilor cu ajutorul estompei sau pensulei. Deasemenea era folosit in obţinerea degradeurilor, vignetărilor, etc. . Trusa de creioane a unui retuşor conţinea creioane cu mină tare, notată cu H, de diferite intensităţi de la 1 la 9 şi mină moale, notată cu B, a căror intensităţi erau de la 1 la 6 (un fel de pencil). . Operaţiunile de retuş se executau pe pultul (masa) de retuş sau pe planşeta de retuş (un fel de fereastră principală in PS) care era inclinat la cca.60°. . Tot in trusa retuşorului se găseau şi măşti (sună cunoscut?). De regulă, măştile erau confecţionate din hârtie neagră sau carton, eventual plăcuţe de tablă subţire de aluminiu, care aveau prevăzută in mijloc o decupare de dimensiuni şi forme diferite. Se folosea atunci când se dorea ca subiectul, de obicei un portret, să fie incadrat de margini albe, fără contur precis, imaginea fotografică incadrându-se in deschizătura centrală a măştii. . Cu ajutorul aparatului de mărit sau a ghilotinei se stabileşte raportul laturilor sau se elimină elementele nedorite din cadru (sună a crop?).. In concluzie se poate trăi şi fără editare computerizată, dar prelucrările au existat, există şi vor exista pentru că nu se va inventa prea curând aparatul de fotografiat care să exprime exact viziunea fotografului indiferent de condiţiile de fotografiere.
I dare you... NO, I double dare you to click here.
Luni, 06 septembrie 2010, ora 16.30, va avea loc vernisajul expozitiei de fotografie “Instantanee cu premeditare” intr-un cadru neconventional oferit de curtea interioara a Cercului Militar Tg.Mures (Str. Revolutiei nr.5-7 – fosta cladire A.S.A.). Expozitia fotografului Augustin Popescu cuprinde lucrari reprezentative din activitatea fotografica din primii ani, oferind, prin diversitatea imaginilor, o privire de ansamblu asupra viziunii sale artistice.
Pentru Augustin Popescu acesta este primul vernisaj personal, el mai participand la alte expozitii colective. Fotograful este membru al grupului de tineri fotografi Zanza Photo Friends din Tg.Mures.
Augustin Popescu si-a inceput cariera fotografica in anul 2007 ca freelancer. Provenind dintr-o familie cu vechi traditii in arta desenului cu lumina, fotografia ca mijloc de exprimare l-a atras si inspirat inca de la inceput.
“Instantanee cu premeditare” cuprinde 30 lucrari cu dimensiunea de 40 x 30 si40 x 22 cm realizate pe hartie mata.
“Instantanee cu premeditare” este prima dintr-o serie de expozitii ce vor avea loc in decursul anului 2010 la Cercul Militar Tg.Mures, totodata marcand reluarea activitatii clubului foto al cercului militar.
Parteneri ai vernisajului “Instantanee cu premeditare”: Cercul Militar Tg.Mures si D-point.
PR
Otilia Taunean
Saturday, April 3, 2010
Omul care mi-a pus CMEHA, 3EHИT şi Seagull in mână nu mai este aici să-mi critice „digitalele”; a mai plecat un fotograf din lumea argentică - lumea in care pixeli erau poveşti de ficţiune.
Mi-amintesc cum imi spunea... "Băi, tati, dacă aveam astea atunci..."
S-a dus acolo unde lumina nu mai este o problemă...
Desi nu exista pana in prezent o unanimitate de pareri in privinta definirii creativitatii, consider ca aceasta poate fi circumscrisa referindu-ne atat la produsul procesului, cat si la proces insusi.
Pentru a nu trece in revista si alte puncte de vedere expuse fie de Irwing Taylor, Tudor Vianu, A.Osborn, Marian Bejat si altii, consider ca am putea da o definitie de lucru din care reiese ca acceptam: Creativitatea, ca activitatea conjugata a tuturor functiilor psihice ale persoanei (intelectuale, afective si volitive), constiente si inconstiente, native si dobandite, de ordin biologic, psihofiziologic si social implicata in producerea noului si originalului.
Activitatea de invatare a tehnicii fotografice scoate in evidenta urmatoarele tipuri de creative (dar hai să nu le spunem tipuri; hai să inlocuim cuvântul cu.... fotograf*):
- Fotograful necreativ. La o capacitate mica de stocare a informatiilor (cunostinte relativ putine) se poate asocia o capacitate combinatorie mica pe un fond energetic stimulatoriu scazut.
- Fotograful necreativ-volitiv. In cazul fondului energetic stimulatoriu relativ ridicat s-ar putea sa avem de-a face cu fotografi care vor sa realizeze ceva, cheltuiesc energie, se framanta, dar rezultatele nu sunt pe masura cantitatii de energie cheltuita. Este vorba de o energie neproductiva, ineficienta, ce trebuie canalizata spre alte activitati decat cele creative. Pe acesti fotografi ii putem aprecia ca "vor, dar nu pot"; la ei predomina latura afectiv-motivationala in detrimentul celorlalte, mai ales a celei combinatorii.
- Fotograful cumulativ. Avem de-a face cu fotografi care stocheaza multe cunostinte, din domenii variate ale fotografiei, dar care se gasesc in imposibilitatea de a le combina intr-o maniera noua si originala spre a crea ceva. Sunt fotografi instruiti, cu un volum apreciabil de cunostinte, dar sterili, neproductivi. Acest fotograf cumulativ poate fi un fotograf volitiv, care dispune de un fond energetic motivational ce se manifesta preponederent in acumularea de imagini.
- Fotograful combinativ-volitiv. O cantitate relativ mica de informatie (cunostinte nu prea bogate), s-ar putea sa se asocieze la unii fotografi cu o mare capacitate combinatorie, ceea ce le-ar permite sa realizeze un indice de creativitate mediu sau chiar ridicat. Sunt fotografi cu o fantezie bogata si inteligenta prodigioasa, care creaza parca din nimic. Ei prind "din zbor" cunostintele transmise, au capacitatea de a realiza lucrari inedite in planul creativitatii. Ei isi confrunta si sustin cu tarie opiniile, militeaza permanent pentru transpunerea lor in fapt. Planul si realizarea lor creatoare se suprapun.
- Fotograful combinativ-nevolitiv. Fotograful ce se incadreaza intr-un asemenea tip, intruneste toate calitatile de ordin combinativ, dar mai putin disponibilitatile volitive. Din cauza lipsei de energie, cele mai multe realizari creative raman in stadiul de proiect, neputand sa le finalizeze.
- Fotograful cumulativ-combinativ-volitiv. O cantitate mare de informatie, cunostinte multe, profunde si variate, se pot asocia cu o mare capacitate combinatorie pe un fond energetic stimulatoriu ridicat. Suntem in fata geniului creativ. Sunt cazurile cele mai fericite, dar cele mai rare. Cu cat enargia lor este mai mare, cu atat capacitatea de a se manifesta multilateral, de a crea multe proiecte noi si originale, de a le finaliza, este mai mare.
- Fotograful combinativ-imaginativ. Luand in consideratie eurema critica, putem intalni si un asemenea tip, la care functia critica opereaza in deficit. Functia combinatorie lucrand in exces, imaginatia sa foarte bogata iese adesea din sfera posibilului, trecand in domeniul visului irealizabil. Sunt fotografi cu idei fanteziste, nerealiste.
- Fotograful combinativ-critic. La acesta, imaginatia si gandirea critica se gasesc in echilibru. Imaginatia are curs liber, apoi este supusa cenzurii severe a ratiunii. Asemenea fotografi au idei fecunde, realiste, noi, si originale.
- Fotograful combinativ-hipercritic. La un asemenea tip, functia critica se realizeaza in exces. Fantezia si inteligenta lui pot produce idei noi si originale, dar majoritatea lor sunt ucise in embrion, deci creativitatea, in cele din urma, este nula.
- Fotograful ideativ. Este vorba de acei fotografi la care predomina latura ideativa, avand la baza eureme de acumulare si comprehensiune, eurema asociativ-combinatorie. Sunt indicati pentru activitati de conceptie, deoarece gasesc solutii ingenioase in variate situatii.
- Fotograful ideativ-imagistic. La cei care apartin acestui tip, ideatia si capacitatea de vizualizare a ideilor sunt in echilibru. Orice idee are posibilitatea de a fi vizualizata.
- Fotograful imaginistic. Este dominat de vizualizarea ideilor si are mai putin capacitatea de a elabora idei noi si originale. Asemenea fotografi au vocatie pentru transpunerea originala a ideilor altora.
- Fotograful ideativ-imagistic-obiectual. Are ca nota specifica armonia intre structura ideativa imagistica si obiectuala. Fotografii acestui tip elaboreaza idei noi si originale, le pot vizualiza si transpune in practica.
* - a se intelege prin fotograf orice persoana care apasa declansatorul de pe aparatul foto, telefon sau iphone.
Una dintre dimineţile de sfârşit de noiembrie m-a prins citind o carte pe care urma s-o prezint la Târgul Gaudeamus. Trecuse puţin de ora 7 şi se lumina de ziuă. La un moment dat îmi ridic ochii din pagină, privesc pe fereastră şi prind această scenă uluitoare: cerul cenuşiu, inform, tern, se colorează în viteză şi pe el capătă trup, ca ieşiţi din adâncul valurilor, câţiva nori rotofei, de un roz-pastel, până atunci invizibili. Aminteau de picturile cu putti din Renaştere şi Baroc, care tocmai în asemenea momente cereşti trebuie că-şi aveau originea. Era ca şi cum un program cosmic de prelucrare a imaginii, un photoshop divin, mutase cursorul culorii spre polul roz. Imediat apoi, mânuitorul nevăzut s-a răzgândit însă, rozul a dispărut şi un albastru banal i-a luat locul. La rândul lor, norii au devenit comuni şi albicioşi, iar obrajii lor angelici şi-au pierdut rotunjimea şi buclele. Nu se mai vedeau detalii. Miracolul nu durase, cu totul, mai mult de 6-7 secunde.
Trecând prin Cişmigiu am prins o altă scenă de necrezut: o frunză lată şi grea de arţar s-a desprins din copac şi s-a lipit de faţa unui trecător cu care tocmai mă intersectam. Un singur moment omul a fost un tablou suprarealist, Magritte: bărbat cu faţă de frunză arămie, stelată, şi cu pălărie pe cap. Apoi frunza a căzut şi trecătorul a ieşit din raza privirii mele. Am regretat un pic că n-am avut timp să scot aparatul de fotografiat, dar, la urma urmei, valoarea unor asemenea scene sporeşte nemăsurat dacă rămân în efemer, în unic şi nerepetabil. Trecătorul cu care m-am întâlnit a rămas trecător. Clipa oprită, reproductibilă tehnic la infinit, îşi pierde bună parte din farmec, la fel cum revelaţiile povestite de mai multe ori îşi pierd puterea. Un fotograf adevărat are, cred, înainte de a se apuca de fotografie "profesionistă", un mare capital de fotografii mentale, de opriri ale clipei cu privirea, de clicuri ale ochilor.
La urma urmei ce înseamnă fotograf profesionist? Nu neapărat un ins care umblă cu un aparat mare de gât, se agită, se canoneşte, pândeşte, stă ciucit sau se suie în copaci ca să aibă o perspectivă originală, nu un slujbaş la o mare revistă care, fără să ştie prea multe despre un eveniment şi oamenii lui, caută şi împuşcă vedeta (cum bine defineşte limba engleză actul fotografierii). Nu neapărat un ins care trage la ţintă cu aparatul, aşa cum alţii trag cu pistolul şi nimereşte adesea pe-alături. Pentru mine un profesionist al fotografiei este un ins care şi-a educat ani de zile ochiul şi ştie când să apese pe declanşator. Un ins care a privit cu atenţie de ucenic sute de poze ale marilor artişti sau pe ale unor meseriaşi întâmplători. Un ins care se ruşinează de pozele nereuşite ca un pictor de un tablou prost sau ca un scriitor de roman ratat şi le aruncă la coş şi, nu în ultimul rând, un om cu un cod moral. Pentru că aparatul de fotografiat poate deveni, asemenea armelor, un instrument al puterii. Mai ales atunci când fotografiezi oameni.
N-am prea îndrăznit, atunci când am fotografiat, să fac multe portrete şi nici n-am fost mulţumită de cele făcute. Am mereu în minte imaginile artiştilor din preajma lui 1900, pe vremea când fotografia se îngemăna cu pânza pictorului şi când portretul era menit să împiedice dispariţia totală în neant a omului. Era, pe-atunci, o luptă "pe viaţă şi pe moarte" în orice artă, iar fotografia era şi ea de partea vieţii. Fotografii îşi aranjau îndelung tabloul uman înainte de a declanşa, îl studiau din toate unghiurile. O făceau cu artă şi cu dragoste, iar unele portrete de Nadar, la fel ca tablourile fotografice ale lui Man Ray, de mai târziu, sunt bijuterii ale genului neatinse până azi. La fel ca în orice altă artă sau chiar meserie, talentul singur nu ajunge; perseverenţa, întâlnirea cu eşecul şi capacitatea de a-l depăşi, graniţa primejdioasă dintre cunoaşterea regulii şi încălcarea ei, bucuria şi, mai ales, nevoia interioară de a face tot mai bine un lucru dau măsura profesionistului. Azi, în era fotografiei digitale aflate la îndemâna oricui, dacă e tăiat cu totul firul care leagă fotografia de strămoşul ei din ramă, de privirea educată în muzee, pozele rămân simplă maculatură, chiar gunoi estetic. Fotografiile de petrecere, cele din timpul unor banchete, cele de nuntă sunt o calamitate. Distrug nu numai estetica umană, dar chiar specificul omului.
Clipitul pe care nu-l putem surprinde niciodată oprit pe pleoapele lipite, devine, într-o fotografie nereuşită, o secvenţă penibilă: un om treaz, mâncând, să zicem, cu ochii închişi. Vorbitul, pe care nu-l vezi niciodată cu buzele încremenite în emisia pe care o cere o vocală sau o consoană devine, lipsit de căldura vocii şi de greutatea cuvântului, o simplă imagine caraghioasă. Se invocă "naturaleţea" momentului surprins, dar ceea ce izbeşte în asemenea imagini este nenaturalul. Unele curente moderniste din artele plastice (futurismul, cubismul) au încercat să depăşească tocmai această încremenire şi parţialitate nefirească. Dacă într-un tablou tradiţional încremenirea e compensată de munca îndelungată a artistului, care pune în clipa suprinsă toată mişcarea lui sufletească, astfel încât staticul are dinamism, dacă el surprinde "aura", dacă urâtul devine oricând estetic, în fotografia care nu necesită cel mai mic efort sau cea mai mică investiţie sufletească, nimic nu compensează deformarea, iar frumosul devine adesea inestetic.
Ca să-ţi iasă, de pildă, portrete de scriitori la un Târg de carte trebuie să fi frecventat o viaţă întreagă scriitorii, să-i cunoşti şi să-i iubeşti, cum e cazul dlui Ion Cucu. În remarcabilele lui portrete se vede imediat cât e de aproape de lumea cărţii, pe cine admiră şi îndrăgeşte sau pe cine fotografiază, foarte rar de altfel, doar din obligaţie. Orice fotografie spune la fel de mult despre cel care apasă pe declanşator ca despre cel pozat, la fel cum un jurnal spune mai multe despre cel care-l scrie decât despre personajele lui. Omul invizibil, dindărătul imaginii, e, oricât s-ar ascunde, cea mai puternică prezenţă dintr-o poză.
"Oricine se teme să fie prins în fotografie dă dovadă de cel mai elementar bun-simţ", scrie Michel Tournier în Regele arinilor (Le Roi des aulnes, trad. Bogdana Savu Neuville). Triburile primitive aveau tot dreptul să-i considere vrăjitori pe cei care le furau imaginea, şi să se teamă de ei. Iar dacă armele de foc, cum am citit în romane, trebuie curăţate periodic, verificate, unse şi ţinute fără gloanţe, ca să nu se declanşeze din greşeală, fotograful are şi el nişte reguli profesionale şi un cod moral fără de care se autoexclude din breaslă.
Am văzut poze luate din unghiuri voit deformatoare pentru a-l ridiculiza pe cel fotografiat. Se invocă uneori, drept justificare, analogia cu caricatura. Nimic mai fals. În caricatură există convenţia acceptată a deformării şi a râsului, în fotografie dimpotrivă, există mitul mimesisului, al copierii perfecte, al pretinsei identităţi. Am văzut o succesiune de imagini ale unui scriitor - unul dintre cei mai curaţi oameni pe care-i ştiu - care-l transformau într-un bufon, într-un personaj de comedie. Pentru mine autorul montajului (care l-a mai şi pus în circulaţie) este descalificat nu numai ca fotograf, dar şi ca om: şi-a murdărit arta.
Într-o zi am vorbit despre aceste lucruri cu Monica Lovinescu. Avea o pudoare şi o decenţă pe care nu trebuia să fii prea fin psiholog ca să le percepi. Şi o feminitate interbelică, o delicată cochetărie feminină, care voia să iasă bine în poze. Mi-a spus încă de la prima noastră întâlnire temerile ei de a fi fotografiată oricând şi oriunde: "Dacă tocmai atunci mi-am pierdut un nasture fără să ştiu şi rămân pe veci cu imaginea asta, a rochiei cu un nasture lipsă?" I s-a întâmplat cu mult mai rău: a fost fotografiată zăcând în patul de spital, cu perfuzii, cu trăsăturile chinuite, cu un chip care nu mai era al ei. Mă întreb de câtă insensibilitate, de cât tupeu ai nevoie ca să-ţi scoţi aparatul de fotografiat în faţa unui om cu perfuzii, la spital, şi să apeşi de câteva ori pe declanşator. Ce i-o fi spus fotografa: "Monica, zâmbiţi că vreau să vă pozez înainte de a muri!" Iar figura din poză a ieşit speriată, o persoană care nu înţelege ce i se-ntâmplă. Ce inimă poţi avea ca, după ce faci asta, să dai la publicare o carte unde toate pozele, începând cu cea de pe copertă şi terminând cu cele cu perfuzii sunt poze de om bolnav, zăcând, poze care surpă imaginea pe care fiecare şi-o doreşte păstrată despre sine, la care fiecare are dreptul? Mărturisesc că oricât de înclinată aş fi să găsesc circumstanţe atenuante unui gest urât, de data aceasta n-am reuşit.
Am auzit nu demult un om foarte înaintat în vârstă (persoană publică) temându-se de posibila intruziune a fotografilor şi a televiziunilor în clipa finală. L-am privit cu strângere de inimă: sunt toate şansele ca frica să-i fie întemeiată. Ar trebui dată o lege care să interzică intrarea la un muribund cu aparatul de fotografiat. Deşi, dacă legea morală din noi, nescrisă, nu funcţionează, cele scrise sunt zadarnice. Iar aparatele de fotografiat, ca orice instrumente ale progresului, au şi o faţă extrem de întunecată.
... cand oferi sfaturi folosind ca metafore avand la baza termeni(aparate) foto...
... cand incepi sa vinzi din zoomuri pentru ca ai prime-uri de doua ori mai luminoase care iti acopera ambele capete si mijlocul range-ului.
... cand ai in wish-list aparate care inca nu exista pe piata.
... cand te gandesti de doua ori daca sa dai sau nu zoom-urile ca dupa ce apare (intr-un final) ACEL aparat, poate PE EL, vor avea ALT feeling zoomurile respective.
... cand curierul te stie dupa numele mic
... cand poti cumpara pe credit de la magazinul tau foto preferat
... cand te uiti la un meci de fotbal doar sa vezi ce lensuri vezi pe marginea terenului
... cand uiti cand e ziua ta, dar stii PRECIS la ce data incepe Photokina
... cand stai de vorba cu cineva si-l plasezi la o treime din campul tau vizual
... cand esti singurul barbat care rasfoieste o revista de nunta
... cand trebuie sa selectezi ce scule iti pui in geanta inainte sa pleci de acasa pentru ca n-au cum sa incapa toate
... cand te uiti la filme doar sa vezi cum si-au pus luminile
... cand deschizi un thread ca asta
... cand rasfoiesti Playboy-ul si te intrebi doar ce focala a folosit
... cand de fiecare data cand clipesti scoti un sunte de shutter release
... cand iti dai seama ca ochelarii pe care ii porti au purple fringing pe extremitati
... cand in timp ce te uitai la Sin City te intrebai cum poti sa faci si tu procesarea caracteristica intr-o poza de a ta
... cand cauti cu disperare la toti dealerii din oras un telefon celular FARA camera incorporata
... cand n-ai camera la tine si te intreaba prietenii daca totul e "okay"
... cand tot ce ai in geanta e mai scump decat masina
... cand ceasul arata 16:35 sau 17:40 iti zboara mintea la altceva in afara de cat e ceasul
... cand nu gasesti nimic "nenatural" la lista de mai sus
... cand vezi ceva interesant pe strada si-ti spui: "1/125, f4, iso 200, 100mm"
... cand rasfoiesti o revista de fashion si te uiti in reflexiile din ochii modelelor sa vezi ce lumini au folosit
... cand toata lumea te roaga sa le faci poze cu aparatele lor si presupun din start ca le stii folosi pe TOATE
... cand se aude "sa vina cineva sa faca o poza", toate privirile se indreapta spre tine
... cand daca ninge sau ploua n-ai duce gunoiul nici mort, dar la o tura de poze te-ai baga
... cand stii ce lens o sa-ti cumperi DUPA lensul care URMEAZA sa-l cumperi
... cand ti scorul la cate Canon si Nikon ai vazut in concediu
... cand 2 microni inseamna CLAR front-focus
... cand pe toti copii tai ii cheama Laura, Lia, Liviu, Luca
... cand pe toti copii tai ii cheama Niku, Nikoleta, Nikolae...
... cand te uiti la fetele interesante de pe strada si te gandesti ce tema li s-ar potrivi la un shooting
... cand iti convingi prietena sa-si cumpere un dSLR, ca sa mai ai un aparat de backup
... cand te entuziasmezi ca cineva de la televizor are obiectiv ca al tau
... cand ai in bookmarks 90% linkuri legate de fotografie
... cand clipesti rapid ca sa-ti dai seama ce "simte" un 1dmIII si incerci sa-ti convingi prietena ca este interesant
... cand te gandesti sa convingi cat mai multa lume sa cumpere dSLR-uri ca sa provoci o scadere a preturilor la producator
... cand ai un soc emotional pentru ca aparatul tau a patit ceva
... cand razi cu amicii fotografi atunci cand discutati de 1.2 1.4
... cand ai un sentiment special pentru ca ti-ai luat un obiectiv nou
... cand sufrageria ta arata ca un studio
... cand vezi o umbrela alba la cineva pe strada si te gandesti daca ar fi buna pentru DIY shoot-through
... cand iti sunt goale bookmarkurile pentru ca ai memorat TOATE site-urile de fotografie si le scri mai repede decat sa le cauti in bookmarks!
... nevasta deja nu mai reactioneaza cand te gaseste acasa cu o modeala
... cand mergi la psihiatru ca sa scapi de toate simptomele de mai sus, desi stii dinainte ca asta nu va schimba cu nimic lucrurile...
... cand blurezi mental toate personajele enervante din jurul tau
... cand sotia refuza sa iasa cu tine din casa daca vede ca iei si aparatul foto
... cand gasesti un vierme in cireasa si te gandesti ce tuburi macro sa folosesti
... cand iti inviti prietenii la tine care sa te "scape" de tartele din frigider, facute special pentru a le fotografia... si cand...
cu regret, le arunci 3 zile mai tarziu pentru ca fructele de pe ele nu mai dau asa bine in poza
... cand, ajunsa in situatia de a-ti innoi garderoba, te opresti doar la pantaloni (cu multe buzunare) si diverse haine sport, pentru ca rochiile in trend nu se potrivesc la geanta foto
... cand iti convingi prietenii (ne)fotografi sa-si cumpere si ei o camera foto... ca sa poti avea ce conversa cu ei
... cand salariile adunate de cand te-ai angajat nu acopera banii dati pe chestii foto
... cand ai in ghiozdan aparatura foto in valoare mai mare decat tot ce detii in rest
... cand iti cumpari obiectiv, desi inca nu ai terminat de platit aparatul luat in rate
... cand te uiti la filme si vezi poze
... cand facand gestul de a scoate camera foto din geanta, copilul/cainele/pisica o ia la goana
... cand iei cu tine camera foto peste tot pe unde te duci...
va urma
Partea a II-a
... cand asociezi problemele pe care le ai cu ochii cu back/front-focus si descoperi ca mai inchizi din diafragma si vezi mai bine
... cand a doua zi dupa ce ai cumparat aparatul foto al visurilor tale incepi sa strangi bani pentru urmatorul
... cand nu te simti confortabil atunci cand aparatul tau foto e la mai mult de cinci metri de tine
... cand iti iei aparatul cu tine cand mergi la buda
... cand ti-o pui cu aparatul la gat!
... cand te culci seara, incepi sa te gandesti la proiectele foto pe care le ai in cap si iti dai seama ca imediat tre sa te trezesti si sa te duci la lucru si tu inca nu te-ai hotarat sa pui sau nu beauty dish
... cand observi ca ochii tai au purple si red fringe pe margini
... cand nu mai poti aprecia filme in care lumina nu cade cum trebuie
... cand daca vezi ceva interesant iti apropii genele ca sa iti dai seama cum ar aparea intr-o poza
... cand incerci sa-ti masori campul de profunzime (noaptea versus ziua)
... cand incerci sa focalizezi manual cu privirea
... cand ai 4(sau mai multe) aparate foto si te ambitionezi sa le folosesti pe toate, chiar daca sunt acelasi model
... cand te uiti in albumul de familie si cauti sa vezi de unde ai mostenit "talentul" fotografic
... cand incepi sa vinzi ce gasesti prin casa doar ca sa iti iei inca un obiectiv (salariul deja s-a dus pe un altul)
... cand iti cumperi becuri ceri vanzatoarei doar de la 500W in sus şi neapărat daylight
...cand incerci sa iti schimbi cararea de pe mijloc in dreapta ca sa nu iti intre parul in ochiul de focus
...cand joaca echipa nationalei, te uiti pe FTV, asteptand videoclipurile FTV photographers
...cand ai in lista de YIM clerk-ul de la magazinul unde printezi ca sa nu te mai chinui sa te duci sa si lasi pozele
.. cand iti tai degetul pana la os si primul lucru pe care-l faci dupa ce opresti sangerarea e sa verifici daca mai poti tine aparatul in mana si declansa
...cand te duci invitat la nunta unor prieteni, iti iei dupa tine toata trusa si te bati cu fotografu` angajat pe cele mai bune puncte de statie
...cand iti cumperi draperii de o singura culoare si fara model ca sa iti fie bune si de fundal pentru poze
... cand blochezi usile masinii si pui centura de siguranta prin cureaua aparatului
... chiar daca esti la bere, te gandesti doar cum ai putea folosi sticla pe post de gel colorat la blitz
... cand iti cumperi de la alimentara galetusa alba de smantana cu eticheta de hartie, ajungi acasa o versi intr-un alt recipient si te apuci sa-ti faci "Gary Fong light sphere"
... când te uiti la un om pe strada/autobuz/etc şi vrei să-i prinzi focusu’ pe ochi
si culmea e ca il si prinzi
... cand te uiti in oglinda si constati ca ochiul drept e mai mare sau mai deformat decat ochiul stang, apoi iti spui "sa fiu al naibii, o sa incep sa ma uit prin vizor cu ochiul stang de-acum incolo!"
... cand pornesti webcamul, iti spui "ce dracu' e zona aia arsa in dreapta mea ?". Si corectezi setarile
... cand prietena spune ca te lasa daca mai iei aparatu' la intalnire
... cand tot ea zice ca sa saturat sa fie pe locul 2 in viata ta
... cand mergi sa iei flori prietenei si te gandesti ce aranjament/ tip de floare nu ai mai pozat astfel incat sa impusti 2 iepuri de odata
... cand daca te-a ars soarele si esti rosu pe spate, te imbraci in tricou rosu ca sa refaci balansul de alb
... cand ratezi un examen important pentru ca odata trezit dai cu nasul de lumina aia buna de dimineata asa ca pleci la pozat
... cand ajungi intr-un oras strain (sau chiar intr-o parte necunoscuta a orasului tau, daca mai exista asa ceva), si colinzi in cautare de subiecte interesante de surpins pe senzor, apoi te opresti infometat/insetat/disturbat de un factor extern si cugeti ca tampul ca te-ai ratacit, facandu-ti eventual calculul cat ti-ar lua taxi-ul pana la cel mai apropiat loc cunoscut
... când vezi la distanţă ceva ce pare interesant şi vrei să dai zoom fără a avea camera la ochi
... când iţi scoţi jumătatea in oraş numai in locurile unde ştii că ai lumină bună
... când ii şi alegi locul pe care să stea a.i. să nu cadă umbre deranjante
... când după concediu toate locurile prin care ai fost ţi-le aminteşti văzute doar prin viewfinder
... cand va regasiti in 90 la suta din afirmatii. Pardon, 85 +/- 1.2
va urma
Partea a III-a
... cand te uiti la manerele si accesoriile din plastic ale frigiderului, ingalbenite, si te gandesti ca s-ar putea rezolva cu niste dodge/hue-saturation sau replace color de pe vopseaua usii, ramasa alba.
sau când te gândeşti ce bine ar da şi o crăpătură în vopsea pentru redarea spiritului epocii trecute
... cand te intorci la 3 dimineata acasa cu apa pana si-n chiloti, fiindca ai iesit sa-ti incerci noua husa de ploaie pentru aparat, fara sa-ti treaca prin minte ca ar fi fost destul de utila si o husa pentru fotograf
... cand pe strada te uiti la fetele super-machiate, cu un ten 'perfect', si te gandesti "mama, da' ce photoshopuite-s astea!"
... cand te intrebi daca folia aia de pe parbrizul autobuzului e GND sau e Polarizator?
… cand ideea ta despre o declaratie de dragoste este: “te iubesc ca pe DOF-ul de 1.2”
… cand ti se pare ca vezi lumea prin Lensbaby daca ai baut 4 beri
… cand vrei sa iti schimbi numarul de telefon in 0744-DOFSKI
… cand te uiti la manechinele din magazine si le admiri pose-urile
… cand vezi o femeie si te gandesti ca ar avea nevoie de niste Liquify pe coapse
… cand rinoplastia, liposuctia, liftingul, implanturile sunt cuvinte pe care le-ai folosit intr-o propozitie care incepe cu “Iti sugerez…”
… cand vrei sa fii fotograf la propria ta nunta: cu o mana spui da, cu o mana faci poze
… cand prietena iti reproseaza ca nu ii acorzi destul timp, si tu ii raspunzi: “Mareste diafragma”
… cand la un concurs de eseuri tu inscrii o lucrare care se numeste “Demarchelier – intre tehnica si avangardism”
… cand ai la mess la status “RIP Yuri Bonder”
… cand stii ca pe copilul tau o sa il cheme Marino, indiferent daca e baiat sau fata
… cand nu ai nici cea mai vaga idee cat costa un apartament, o paine, o pereche de jeansi, dar “85-ul 1.2 e scump dom’le”
… cand le ceri prietenilor sa faca liniste ca sa auzi dialogurile din “Baraka”
… cand cel mai bun compliment pe care i l-ai facut iubitei a fost “Ce hair light misto ai!”
... cand esti pasager in masina, te uiti la lanurile de grau, porumb, sau alte buruieni, si focalizezi la diferite distante, minunandu-te de doful ochilor.
... cand esti invitat la o nunta si nu lasi in pace fotograful oficial sau asistentul acestuia, si ii ti de vorba. (Hhhhmm.... de fapt atunci esti doar taran.)
... cand trebe sa te duci la dentist de vreo ..cateva luni si tu totusi tii mortis sa iti strangi bani de obiectiv
... cand ajunge iubitul/iubita sa isi cumpere aparat ca sa mai aveti un subiect comun de discutie, si poate poate ajunge iar pe primul loc
... cand esti baiat si stii ce este bej, lila, grena (deşi asta poate fi related also with ghuy or iemo)
... cand ai o groaza de poze pe calculator de la petrecerile pe unde ai fost si tu nu apari in ele
... cand ai citit toate replicile de mai sus si ti s-au parut amuzante
... cand jumate din lista ta de Y!m au la avatar poza facuta de tine
... cand dusmanilor tai le urezi obiective 1.2 cu back/front-focus
... cand te aventurezi cu echipament PENTAX in wedding photography
... cand prin ochiul stang intra din ce in ce mai rar lumina
... cand te muti inapoi cu parintii numai ca sa nu mai dai bani pe chirie & mancare ca sa ii dai pe obiective and stuff
... cand visezi toată noaptea că ti s-a stricat aparatul si dimineaţa primul lucru pe care-l faci e să tragi câteva cadre ca să te asiguri că totul e ok
... cand intr-un fast food, te plangi de lumina execrabila. Asta in timp ce doar mananci.
... cand ti-e prea lene sa te ridici de pe canapea sa vezi ce mesaj ai primit pe messenger si iei aparatul, faci o poza si faci zoom digital
... cand visezi ca un eos scoate poze instant ca polaroidul prin grip
... cand te uiti la un talkshow si observi ca unul din invitati are o aura de purple fringe deranjanta si asta te face sa schimbi canalul
... cand iesi din dus, vezi ce lumina e afara si ce furtuna se apropie, si vrei neaparat sa prinzi atmosfera, asa ca iesi gol pusca la geam si incepi sa tragi rafale
... cand iti botezi căţeluşa adoptată Leica
... când admiri obsesiv WB-ul într-un film, la cinematograf.
... cand observi ca pelicula pre 1990 avea o tenta galbuie, iar cea de dupa, o tenta albastruie.
... cand gasesti hiba la orice poza
... cand urci la Babele, privesti in zare si...orizontul iti pare inclinat.
... când remarci o fată şi primul gând nu e „hai să mă prezint şi s-o invit la o cafea” ci „moaaamă, ce portret mişto i-aş face” plus toate detaliile de compoziţie şi iluminare.
... cand ti-e teama sa te uiti la soare nu atat ca iti "arde" retina, ci pentru ca ti-e teama de lens flare.
... cand ai mai multe riduri la ochiul stâng decât la cel drept.
... cand te bronzezi cu urme gen riduri doar la ochiul stâng.
... cand te uiti la bunica ta cu paru alb si primul gand e: desaturare selectiva!
... cand ca sa iti vinzi masina de spalat si uscatorul, le faci poze pentru afise si le prelucrezi in PS (un sharp micut si corectare WB - ca deh, becul din bucatarie e cam galbui)
... când poți recunoaște orice SLR numai după sunetul shutter-ului
... când eşti într-un grup de turişti într-un oraş străin, treci pe lângă un alt grup de turişti de cu totul altă naţionalitate, şi privirile ţi se încrucişează pentru o fracţiune de secundă cu un alt Nikonist. Apoi dăm amândoi apreciativ din cap, de parcă am zice „ai gust, amice”
... cand te uiti la un ditamai ecranul outdoor de reclama si citesti Kenko in loc de Kenvelo.
... cand mergi 3 zile la rand la aceeasi ora in acelasi loc asteptand conditii si atmosfera perfecta.
... cand visezi la un film cu auto D-lighting.
... cand iţi iei geacă negru cu galben că deh... eşti Nikonist
... cand roadmap-ul obiectivelor pe care doresti sa le achizitionezi se intinde pe o perioada mai indelungata decat roadmap-ul producatorului.
... cand dai bani pe 2 developari+scanarea aferenta, constati ca nu mai ai bani de flash, dar ii reinvestesti rapid intr-un obiectiv, ca sa nu stai cu banii degeaba
... cand iti pica in cap o tigla de pe o cladire istorica si tu stai sa o incadrezi
... cand intinzi mana cu privire la deget si cu ochii pe fundal sa vezi cat DOF suporta ochii tai,
reglezi lumina din incapere pentru a modifica diafragma irisului, apoi repeti experimentul.
... cand iti zugravesti o camera in negru, alta in alb, sa le poti folosi pe post de studio.
... cand, dormi, mananci, inveti...etc. in studio.
... cand te uiti la filme proiectate pe fundalul studioului.
... cand iti montezi masa de ping-pong in studiou pentru a o folosi la fotografiat produse.
... cand nu mai gasesti un loc pe perete pentru inca o fotografie.
... cand iti cureti obiectivul de lapte cu cacao, pentru ca l-ai avut in brate la masa.
... cand te electrocutezi in baie findca te-i impiedicat de-un proiector si a cazut dusul pornit pe el.
... cand te uiti la Transformers si de gandesti daca aparatul tau poate asa ceva.
... cand in loc sa tragi la sala faci haltere cu sculele.
... cand te duci sa cumperi becuri pentru casa si te intrebi ce temperatura de culoare au.
... cand te uiti la cozoroc si te necajesti ca iti vigneteaza.
... cand te amuza blitzurile din tribuna.
... cand conduci cu 2 centuri, una de siguranta alta de la aprat.
... cand vrei sa iti conectezi myvu solo plus la aparat pentru a nu-l mai da ce la ochi cand mergi pe strada.
... cand de multe ori dimineata primu accesoriu vestimentar e cureaua body-ului.
... cand simti un gol in stomac daca te departezi la mai mult de 100m de aparat.
... cand faci gastrita pentru ca ai dat ultimii bani pe filme in loc sa iti iei mancare.
... cand iei o tranta cu rolele si primul reflex e protejarea aparatului.
... cand ai des urma declansatotului imprimata in deget.
... cand te uiti prin obiectiv sa vezi ce tramvai se apropie.
... cand adormi cu rucsacul foto in spate.
... cand speli rucsacul foto cu tine in cada.
... cand lipsesti de la cursul foto pentru a profita de lumina de afara.
... cand te rastorni cu masina in sant si tu iesi sa ii faci poze.
... cand iti petreci revelionul langa trepied.
... cand te uiti la elicile unui avion si te gandest la ce expunere devin inghetate.
va urma
Partea a IV-a (sau a IIII-a)
... cand ai mai putine cutii de bere decat obiective in rucsac
... cand inveti la lumina softboxului.
... cand iti usti hainele cu reflectoarele.
... cand iti pui pastila contra tantarilor in diaproiector.
... cand iti cauti iarna ventilator.
... cand desenezi in carbune si te gandesti la Ctrl-Z.
... cand te uiti la spatele aparatului pe film dupa ce ai tras un cadru.
... cand te chinui sa iti bagi obiectivul in rucsac si nu incape, apoi il porti in tocul pt trepied.
... cand porti aparatul la gat si salti obiectivul la la fiecare bordura.
... cand cumperi de la supermarket o ciocolata si ceri o plasa mare pt. ca afara ploua.
... cand te opresc toti nebunii pe stada sa te intrebe cat bate obiectivul.
... cand fotografiezi oamneni imbracat in National Geografic, si trec pusti zicand "Uite NG fotografiaza animale!!!
... cand porti noaptea flash-ul la tine ca arma de auto-aparare.
... cand prietena face urat de satula ce ii sa te vada cu aparatul la gat.
... cand nu te poate lua prietena in brate pt. ca se loveste de aparat si nu te poate prinde din cauza rucsacului.
... cand lumea te stie ca "ala cu trepiedul"
... cand iti repari obiectivul cu cutitul de bucatarie.
... cand ajungi sa porti pe strada o umbrela fara maner.
... cand, cu regret, pleci de acasa fara aparat si tocmai atunci se ivesc o gramada de situatii misto de tras in cadru
... cand aplici regula treimilor dimineata, cand te barbieresti, in fata oglinzii
... cand pui aparatul in husa, intr-un rucsacel mic si inca intr-un rucsac mai mare ca sa nu inghete.
... cand cauti sa filmezi cat mai artistic la stiri care chiar nu au nevoie de asa ceva (gen accidente, incendii, conferinte de presa) - in cazul meu
... cand iei prima de sarbatori si te gandesti ce accesoriu sa iti mai iei la camera.
... cand rogi toate colegele de servici sa pozeze pentru tine.
... cand lucrezi pe Manual pana si la un point-and-shoot.
... cand scoti cu o sapuniera poze asemanatoare cu cele facute de un dSLR
... cand vii beat mort acasa de la un party unde ai facut poze, fara sa stii cum ai ajuns in pat, ridici capul si constati ca esti gol pusca, toate hainele sunt pe jos imprastiate, ai dat la boboci langa pat, in somn... dar rucsacul foto este intact si la locul lui sub birou, loc greu accesibil.
... cand la acelasi party iti cade din mana aparatul de pe scena si te arunci dupa el ca in piscina si esti calcat pe mana care tocmai a acoperit blitzul.
... cand ai frisca pe muchia obiectivului, pentru ca ai pozat un detaliu de pe tort.
... cand te tavalesti pe pamant ud si frunze murdare, sa fotografiezi o ciuperca de dedesubt si sa faci focus manual fara live view.
... cand dai bounce cu veioza in peretele alb si refuzi sa aprinzi lustra cu saptamanile.
... cand pui o coperta de dosar albastru pe veoioza, pentru ca e lumina prea calda.
... cand alergi la propriu dupa soare sa-l prinzi pe muchia casei poporului si traversezi neregulamentar.
... cand ii faci un portret politistului care te-a oprit sa te amendeze.
... cand dai bounce cu blitz-ul dintr-un ospatar imbracat in alb.
... cand te intalnesti cu alt canonist care are si el un pahar in mana, dar dati noroc cu camera
... cand ajungi sa urezi "Lumina Buna!", in loc de "Bafta!"
... cand pe strada nu mai vezi oameni, doar umbre alungite sau siluete in DOF
... cand bei cafeaua si te mai alegi cu inca 10 cadre pe acelasi subiect, zilnic
... cand in loc de caine iti cumperi cocos, ca sa prinzi sigur rasaritul
... cand iti cumperi cea mai sexi si costisitoare lenjerie intima ca sa-ti impresionezi prietenul, tot fotograf ... cand te pozeaza
...cand poţi să-ţi asamblezi/dezasamblezi/cureţi aparatul foto cu ochii închişi;
...cand poţi să resetezi complet firmware-ul aparatului foto apoi să-ţi repersonalizezi complet setările în mai puţin de 1 minut;
...cand poţi să operezi orice schimbare asupra parametrilor de imagine (ISO, WB etc.) fără să dai jos aparatul foto de la ochi;
... cand poţi supravieţui 2-3 săptămâni pe baza conţinutului trusei foto.
... când cauţi geacă grosuţă de iarnă suficient de scurtă cât să o poţi încheia fără să dai jos centura
... când îţi organizezi programul de vizite turistice pentru concediu în funcţie de orientarea geografică a punctelor de interes şi poziţia soarelui la orele la care vei fi acolo (ştiu, asta e hardcore de-a dreptul)
... când agenţii de pază de la recepţie la serviciu se uită suspicios la tine fiindcă, dintre toţi angajaţii cu cureluşe albastre pentru legitimaţii la gât, tu eşti singurul cu una galbenă ce ţipă „Nikon”
... când, urmărind o galerie foto cu nişte prieteni ne-fotografi, remarcile lor se referă la craci şi decolteu iar ale tale la liquify, clone şi unsharp mask
... cand ai pe porbagaj un sticker: "depasiti! opresc des sa fac poze"
... cand iţi iei a doua geacă negru cu galben (mai de iarnă .ro şi cu glugă)
Partea a V-a
...cand iti vine factura la gaz dai ochii peste cap, chiar daca ultimul obiectiv e de cateva ori mai scump.
....cand iti vine de platit rata, chit ca ai dobanda de platit si esti si restant, iti iei 80-200/2.8 de pe ebay si te intrebi de unde faci rost de bani, pentru ambele
....cand wallpaperul....aka poza.
....cand cana de cafea (intamplator) ti e negru cu galben. Am primit-o de mos Niculae. Doream cu negru si verde
...cand te uiti in albumul de familie si stii ce setari ai folosit iso, diafragma.
...cand stii si ce obiectiv ai folosit.
...cand comunici cu prietena pe forum in loc sa o suni/sms etc. cand e la scoala.
...sa zici ca te culci la 1, sa dai de threadul asta inainte de culcare si sa te prinda ora 7 dimineata citindu-l, cand la 8 ar trebui sa fi la servici. (e aproape 6)
...cand conduci masina vezi doi cu aparate dincolo de drum, noaptea si ii zici amicului din dreapta "aia au nikoane"...si tragi pe dreapta, usor pe trecerea de pietoni si alergi la ei sa vezi ce scule au. asta a fost la inceput, orasul e mai mic
....cand dormi cu body langa cap, mai bine de un an (am un prieten care inca doarme cu D80-ul)
....cand mergi la frizer si te intreaba cum sa va tundem, raspunzi "cu f/4" intamplator si tie ti se pare normal
....cand observi ca 90% din situatiile de mai sus sunt adevarate. si nu te mira
....cand joci dame cu filtrele pe fata de masa din bucatarie
....cand mergi la servici si ti duci aparatul cu tine in fiecare zi, dar nu l folosesti ca nu ai timp.
....cand cumperi oua te intrebi ce diafragma au
....cand ies din examen si ma intreaba prietena cata expunere am avut pe intrebare din test (grila)
....cand zici pe Y! in loc de noapte buna...Lumina buna.
....cand in loc sa ti faci curat in camera iti cureti obiectivele, chiar daca de abia ai loc sa treci de ele
....cand in frigider nu mai ai loc sa asezi sticle sau borcane pe nivelul 2, 3 (usa de la frigider), iar in suportul oua ai tot filme.
....cand in dulapul de haine ai obiective si scule foto.
....cand prietenii tai nu mai vorbesc cu tine pe Y! ca vorbesti majoritatea timpului despre foto si filme despre fotografie si se oftica pe tine
....cand mergi la faculte cu rucsacul foto pentru ca rucsacul normal a devenit "incomod"
....cand vii din oras magna te intrebi de ce nu ai buton de VR (IS,VC).
....cand stai in pat manga te sprijini de trepied sa bobocesti si sa te ridici din pat. (un prieten "statea" bine in el)
....cand te pregatesti de harta folosindu-te de trepied si blit (test button) cand vin 3 tigani la tine pusi pe "glume"
....cand iti uiti hoodul in parc de la macro si nervos ca nu l gasesti ii cauti pe tigani cu trepiedul in mana si mai chemi doi prieteni fotografi sa si aduca si trepiedele (190xprob...recomand!)
....cand vezi in Carfurel prezervative Durex de 52 si 56 si te intrebi ce "filtru" ti se potriveste
....cand prietena te trezeste dimineata sa mergi cu cainele afara, ii zici ca "developez filmul" si adormi la loc...
... cand te miri de ce nu gasesti butonu cand te uiti pe vizorul de la usa ... si trist ca defapt nu ai fisheye uiti sa-i mai deschizi persoanei care sunase
... când ştii cine este Ansel Adams, şi ştii că il chema şi Easton.
... când ştii şi care este cauza fizionomiei nasului său.
... când iţi bagi câinele in cort de lumină ca să ii faci poze.
... cand te uiti in oglinda retrovizoare si descoperi o incadrare foarte interesanta a drumului
... când cauţi şi găseşti smailici cu fotografi
... când prin "puşca şi cureaua lată", tu inţelegi "teleobiectiv şi centură"
... cand fulgera in miezul zilei si te-ntorci sa-i spui ca pe lumina asta n-are nevoie de blit
... când citeşti o revistă foto la semafor şi pierzi de trei ori culoarea verde.
...cand stai 10 minute si dai cu clone pe o pata, ca la urma sa iti dai seama ca de fapt e un fir de praf pe monitor
...cand nu mai ai bani de masina ca i-ai bagat in trusa foto!
...când te gândeşti la Rodinal ca să ţii mine o adresă (pe str.Rodnei).
... cand citesti consumul instantaneu pe computerul de bord (1.3) si te gandesti ca nu-i o valoare normala, trebuia sa fie 1.4
... când cineva vine la tine şi iţi spune extaziat cât de cool e ultimul număr din chip foto-video şi tu te uiţi la el ca şi cum ar fi din lumea a III-a.
... când realizezi că efşaişpatru şi fotohobyşop au acelaşi număr la poartă, iar fotosetap e doar cu "1" mai mic.
