PEISAJUL

Dictionarul explicativ al limbii romane defineste peisajul ca 1. parte din natură care formează un ansamblu artistic și este prinsă dintr-o singură privire; priveliște; aspect propriu unui teritoriu oarecare, rezultând din combinarea factorilor naturali cu factorii creați de om. 2. gen de pictură sau de grafică având ca obiect reprezentarea cu precădere a priveliștilor din natură; (concr.) tablou, fotografie care reprezintă un peisaj (1) – Din fr. paysage, it. paessagio.

Din punct de vedere artistic, peisajul este acea fotografie in care se prezintă un colţ de natură care constituie un tot estetic (Spiru Constantinescu).

Fotografiind locurile care ti-au placut, care te-au impresionat in mod deosebit iti permite sa le poti revedea si admira si alteori. Chiar mai mult, le poti impartasi si altora determinandu-i sa le vada si sa le admire, la randul lor.

De la munte la mare, de la deal la Delta Dunarii, natura este foarte darnica in .ro. Cele mai diferite si frumoase peisaje sunt la indemana celor care vor sa le imortalizeze in fotografii aproape la tot pasul, dar nu este de ajuns doar sa vrei. Mai trebuie sa stii si sa poti.

La prima vedere fotografia de peisaj pare un gen de fotografie simplu si la indemana tuturor, dar peisajul trebuie simtit si totodata destul de mult gandit.

Astazi ca sa fi artist fotograf (autointitulat) este suficient sa faci poze de promotie. Probabil si de aceasta fotografia de peisaj pare oarecum subapreciata si minimalizata in ceea ce priveste posibilitatea realizarii ei.

Fotografia de peisaj nu inseamna doar „uite ce munteeee – click-click-click”. Alegerea diafragmei, fixarea corecta a timpului de expunere şi compunerea cadrului sunt factori determinanti ce conduc fie la realizarea unei fotografii fie a unei poze de vacanta.

Fiecare peisaj din natura are o semnificatie, un „ce”, care determina o anumita stare sufleteasca aceluia care il fotografiaza. Modul de transmitere a acestei semnificatii depinde in mare masura de experienta si priceperea celui care se afla in spatele aparatului de fotografiat.

Peisajul, pentru a avea impact asupra privitorului, nu trebuie sa reprezinte numai natura asa cum este ea in realitate, ci trebuie sa fie rezultatul unei compozitii. Peisajul nu trebuie sa se adreseze numai ochiului, ci si sensibilitatii privitorului.

Imortalizarea unui colt de natura, reproducerea lui asa cum se prezinta in realitate, nu poate duce la realizarea unui peisaj artistic. Doar studiind si aplicand cele mai reusite compozitii in stransa legatura cu cele mai bune conditii tehnice se pot obtine rezultate deosebite.

Intotdeauna facem o selectie intre ceea ce ne intereseaza si ceea ce nu prezinta interes pentru noi. In plus impresiile vizuale sunt completate de experienta personala si impreuna genereaza un complex de senzatii care se traduce prin emotia in fata celor vazute. Nu vedem niciodata lucrurile asa cum sunt in realitate. Nu avem cum. Mereu alteram realitatea in raport cu reprezentarile produse in creier sub influenta sensibilitatii personale, a obisnuintei, a cunostintelor si a altor factori aleatori. De exemplu intotdeauna descrierea vizuala a martorilor unui accident rutier, va diferi de la o persoana la alta in ceea ce priveste detaliile.

Ideea este ca noi facem totdeauna selectie intre esential si neesential (din punctul nostru de vedere), in timp ce aparatul de fotografiat reda in mod mecanic si cu aceeasi intensitate tot ce se afla in campul de vedere al obiectivului.

Reproducerea naturii cu ajutorul aparatului de fotografiat, oricat de „profi” ar fi acesta, nu va da nastere unei opere de arta. De aceea cunostintele de estetica fotografica si deprinderea de a vedea fotografic corelate cu personalitatea si sensibilitatea fotografului trebuie sa reprezinte filtrul prin care trece peisajul din natura spre peisajul fotografiat.

Personalitatea fotografului se manifesta pe parcursul crearii si realizarii fotografiei de la alegerea subiectului si incadrarea acestuia, la studiul posibilitatilor de a-i traduce caracteristicile de lumini, umbre si culoare si terminand cu compunerea cadrului astfel incat sa ii sublinieze cat mai expresiv frumusetea si unicitatea.

Avand in vedere ca de personalitatea si sensibilitatea noastra s-a ocupat mama natura si le-a bulversat asa zisul living in .ro, am sa incerc sa ma limitez la celelalte aspecte care conteaza in realizarea unei fotografii de peisaj.

In primul rand trebuie tinut cont de distanţe si spatialitate; de alegerea punctului de statie, de alegerea formatului fotografiei finale, de redarea culorilor, luminilor si umbrelor; de alegerea subiectului principal, de compunerea imaginii, de dinamica interioara a cadrului.

Incadrarea trebuie sa reprezinte prima operatie cu care incepe fotografierea si consta in alegerea, din intregul peisaj din natura, doar a unei anumite portiuni. De preferat aceea in care se regaseste subiectul pe care dorim a-l fotografia. Scopul incadrarii este totodata si acela de a elimina tot ceea ce este neesential sau ceea ce ar putea distrage atentia de la subiectul principal.

Alegerea perspectivei reprezinta a doua operatie importanta pentru ca in functie de punctul de statie se stabileste distanta si unghiul de fotografiere.

Prin deplasare laterala fata de subiect, se urmaresc efectele asupra compozitiei date de schimbarea perspectivei si se va alege acel punct (sau puncte) care ofera compozitia cea mai placuta.

In afara de schimbarea perspectivei prin deplasarea in plan orizontal se pot incerca si schimbari in inaltime a unghiului de fotografiere prin inclinarea aparatului in plan vertical. Astfel se modifica asa-numitul punct de vedere normal (de la nivelul ochilor).

Odata cu modificarea perspectivei geometrice (modificarea punctului de statie si folosirea unor obiective cu distante focale diferite) se poate modifica si marimea spatiului in fotografie; asa numita perspectiva aparenta.

Impulsul de a clickai din punctul de statie care la prima vedere pare ideal trebuie inlocuit cu „recunoasterea” subiectului si a ceea ce il inconjoara. Verificarea repetata a efectelor perspectivei geometrice asupra subiectului conduc la alegerea unui punct de statie care ofera o mai buna punere in valoare a peisajului.

A treia operatiune o constituie alegerea formatului viitoarei fotografii. Formatul fotografiei este determinat de predominanta liniilor din cadru. Nu am sa intru in detalii privind raportul laturilor, ci doar la alegerea incadrarii lanscape sau portrait. Deasemenea nu vreau sa intru in detalii referitoare la liniile de forta*. Dar totusi trebuie sa specific faptul ca atunci cand liniile orizontale sunt cele care predomina si se alege formatul landscape efectul generat este acela de liniste. Iar predominanta liniilor verticale produce impresia de forta atunci cand se alege incadrarea portrait.

Echilibrul compozitiei este dat si de distributia armonioasa a culorilor, dar fotograful nu trebuie a se lasa impresionat de culori in detrimentul celortalte elemete compozitionale.

In fotografie, in general, un rol important il are lumina. In fotografia de peisaj alegerea perioadei optime din zi, dar si a conditiilor atmosferice optime este esentiala. Intotdeauna lumina creeaza umbre, iar umbrele creeaza relief.

Umbrele imprima greutate fotografiei, dau plasticitate, adancime si spatiu, iar uneori pot fi chiar subiectul in fotografia de peisaj.

Vedem spatiul in trei dimensiuni, in schimb fotografia reprezintă redarea plana a spatiului in doar doua dimensiuni. De aceea fotograful are nevoie de gasirea mijloacelor necesare pentru a limita acest neajuns.

Impresia de spatiu poate fi sugerata cu ajutorul perspectivei. Indicat a se tine cont ca obiecte de aceasi marime par cu atat mai mici cu cat sunt mai departe de obiectiv, iar liniile paralele par a se intalni intr-un punct indepartat (asa numitul punct de fuga).

Deasemenea folosind perspectiva aeriana se poate sugera ideea de spatiu datorita particulelor de apa si praf din atmosfera care deviind razele de lumina modifica modul de prezentare a peisajului indepartat. Contrastele de lumina si umbrele se reduc si totul pare invaluit intr-o ceata estompata.

O a treia modalitate de redare a profunzimii intr-o fotografie o reprezinta punerea accentului de claritate pe o anumita zona a cadrului. Diafragmand pe subiect si lasand fondul neclar se obtine impresia de spatiu.

De regula un peisaj bun are un prim-plan, un plan de mijloc si un plan indepartat (plan de fond). Din pacate, tot de regula, fotograful preocupat de subiectul imagini are tendinta de a neglija fundalul.

Am sa incerc sa evidentiez cateva principii care stau la baza compozitiei fotografice adaptate fotografiei de peisaj. Nu voi afirma ca reprezinta reteta succesului (pentru ca personalitatea si ingeniozitatea fiecaruia isi vor pune amprenta asupra cadrului final), dar sunt un bun punct de plecare.

Compozitia poate sugera liniste si echilibru, imobilitate sau agitatie, tristete sau veselie, ordine sau haos. Prin folosirea elementelor vizuale (format, conducerea liniilor, repartitia maselor, a luminii, umbrelor si culorilor, ritm si contrast).

Compozitia in fotografia de peisaj este compozitie pasiva deoarece fotograful nu poate modifica partile componente ale subiectului ca in portret sau natura statica. Dar fotograful nu are doar rolul de a alege punctul de statie si iluminarea favorabila. Modificand unghiul de fotografiere, pozitia aparatului şi utilizand obiective diferite poate influenta aspectul general al ansamblului oferit de subiect.

O fotografie trebuie sa aiba un singur subiect; subiect care reprezinta expresia clara, simpla si concreta a unei idei. Subiectul unei fotografii are un element principal si unul sau mai multe elemente secundare care au doar rolul de a pune in valoare elementul principal sau de a ajuta la intelegerea acestuia.

Unu sau trei copaci, bine plasati intr-o fotografie, sunt mult mai sugestivi decat o padure intreaga.

A fotografia peisaje bune inseamna a stii cand si ce sa astepti pentru ca fotografia de peisaj presupune talent si priceperea de a prinde clipa.

* - mai multe detalii referitoare la dinamica interioara pe care o genereaza liniile de forta si suprafetele ce compun un cadru as putea adauga intr-un articol viitor.